Revista „Ambasador pentru România” îl are invitat la rubrica “poezie” pe poetul Nicolae Boghian, colonel în rezervă, fost redactor la revista „Viața militară”, devenită după 1989 „Viața armatei”.
Nicolae Boghian este unul dintre cei mai buni poeți militari ai țării. Poezia sa pleacă de la o stare edenică, de o profundă confesare helladică, trece prin izvoarele maieuticii socratice și ajunge la o schimbare de retorică și stil, față în față cu lupii Siberiei. De la ”Stare de Ecou” și ”Sunet În Epidaur”, timpul, ca o categorie a existenței, se metamofozeaza în ”Lupii Siberiei” și ”Parusia”.
Apoi, contemplând universul cu o acută sensibilitate la miracolul existenţei, poetul se regăseşte într-un nou peisaj care primeşte culoarea inefabilă a trecerii timpului.
S-a născut la 2 februarie 1946 în satul Ghigoiesti din ținutul Neamțului. A urmat Liceul Militar ”Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, apoi Școala Militară Superioară de Ofițeri ”Nicolae Bălcescu” (Academia Forțelor Terestre) din Sibiu.
A debutat cu versuri în Revista” Ateneu” în 1966, iar în volum în 1976 cu ”Ofranda mișcării”. A publicat versuri și cronici literare în revistele “Luceafărul”, ”Ateneu”, ”Contemporanul”, ”Antiteze” etc. A mai publicat romanele ”Tropotele tăcerii”, ”Stare de Ecou”, ”Limita Singurătății” și volumele de versuri ”Sunet În Epidaur”, ”Lupii Siberiei” și ”Parusia”.
“Poezia există ca o formă de energie, ca o entitate care se dezvăluie numai celui care posedă abilitățile de a o recepta. (…) Intrarea în poezie e un contact cu nevăzutul”, spunea poetul in 2020.
În revista „Ambasador pentru Romania” veti regăsi un grupaj de poezii din volumul în lucru “Afară din peisaj”.
