Academia Română își va desemna, marți, noul președinte, în cadrul Adunării Generale a forului, la patru ani de la precedentul scrutin. În cursa pentru funcția de conducere sunt doi academicieni cu experiență managerială și prestigiu academic. Este vorba despre Marius Andruh și Mircea Dumitru, ambii vicepreședinți ai Academiei Române.
Conform Statutului Academiei, alegerile se organizează o dată la patru ani, în prima săptămână a lunii aprilie. Cei doi candidați vor avea câte zece minute pentru a-și prezenta planurile manageriale în fața Adunării Generale. Președintele este ales fie cu două treimi din voturi în primul tur, fie cu majoritate simplă în turul al doilea, iar mandatul începe la 15 zile de la scrutin.
Alegerile pentru vicepreședinți și secretar general vor urma în data de 29 aprilie.
Cine sunt candidații
Acad. Marius Andruh, născut la 15 iulie 1954 în Smeeni, județul Buzău, a construit o carieră solidă în chimie. Doctor în chimie din 1988, a urmat stagii postdoctorale la Paris și Göttingen și a fost profesor asociat sau visiting professor în Canada, Franța, Germania, Cehia, Marea Britanie și Brazilia.
Din 2021, conduce Institutul de Chimie Organică și Supramoleculară „C.D. Nenițescu” al Academiei Române. Este autor a peste 325 de publicații și cărți, iar contribuțiile sale în chimia metalosupramoleculară, magnetism molecular și materiale luminescente i-au adus premii internaționale și distincții naționale, inclusiv Ordinul Național „Pentru Merit” în rang de Cavaler.
Acad. Mircea Dumitru, născut la 14 iulie 1960 la București, are un parcurs academic în filosofie și logică. Doctor în filosofie al Universității din București (1998) și Ph.D. al Tulane University, SUA, în logică și filosofia matematicii, a fost ministru al Educației în 2016-2017.
A condus organizații internaționale precum European Society of Analytic Philosophy și Balkan Universities Association și este vicepreședinte al Academiei Române, președinte al Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie și director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” (2021-2025). Domeniile sale de cercetare includ logica filosofică, metafizica și filosofia limbajului.
A primit premiul „Mircea Florian“ al Academiei Române în 2001, iar în anul 2021 statul francez i-a conferit distincția „Officier de l’Ordre du Mérit“.
Scurt istoric al Academiei Române
La peste un secol și jumătate de la fondare, Academia Română rămâne una dintre cele mai solide instituții ale culturii și științei românești, un reper de continuitate într-o istorie marcată de transformări profunde. Ziua Academiei Române este marcată în fiecare an, la 4 aprilie, dată la care, în anul 2000, a fost instituită celebrarea acestei zile de prezidiul instituției, cu prilejul ”Zilei Porților Deschise”.
Instituția, înființată la 1/13 aprilie 1866, ca ”Societate Literară Română”, și-a început activitatea în anul următor, sub numele de ”Societatea Academică Română”, iar la 29 martie 1879, prin înalt decret, a fost declarată institut național, sub denumirea de Academia Română. Creată în 1866, într-un moment de efervescență intelectuală după revoluțiile de la 1848, Academia a apărut ca răspuns la nevoia de organizare a culturii naționale și de afirmare a identității românești. De la început, a fost gândită ca o instituție națională, enciclopedică și activă: națională, pentru că a reunit elite din toate provinciile istorice; enciclopedică, pentru că a integrat domenii diverse ale cunoașterii; activă, pentru că și-a asumat un rol direct în viața publică.
Printre fondatori s-au numărat personalități precum Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi sau George Barițiu – nume care nu definesc doar începuturile Academiei, ci întreaga modernitate culturală românească.
De-a lungul timpului, instituția a devenit un veritabil for de consacrare, coordonând dezvoltarea științelor, artelor și cercetării fundamentale. A stabilit norme pentru limba română, a contribuit decisiv la scrierea istoriei naționale și a susținut formarea unei conștiințe culturale coerente.
Istoria sa nu a fost lipsită de încercări. În perioada regimului comunist, Academia a trecut prin epurări, presiuni ideologice și pierderi patrimoniale majore. Zeci de membri au fost excluși, iar instituția a fost supusă unui proces de control și diminuare. Cu toate acestea, și-a păstrat esența: independența spiritului și fidelitatea față de valoare.
Astăzi, Academia Română funcționează ca un sistem complex de cercetare și reflecție. Rolul său rămâne triplu: consacrarea valorii, producerea de cunoaștere și participarea la marile dezbateri ale societății.
Instituția are, în prezent, 14 secții, 3 filiale, în Iași, Cluj-Napoca și Timișoara. Coordonează 70 de institute care își desfășoară activitatea în domenii fundamentale ale științei și culturii cuprinzând peste 2.000 de cercetători atestați, specialiști în cercetare fundamentală sau aplicată.
Așa cum sublinia matematicianul Gheorghe Țițeica, Academia Română nu este suma unor indivizi, ci un „șir nesfârșit” de spirite care transmit, din generație în generație, energia intelectuală a unei națiuni.
La mulți ani Academiei Române la 160 de ani de la înființare!
Sursă foto: Colaj realizat cu imagini aparținând Academiei Române
