În încheierea ediției de sărbători a revistei ”Ambasador pentru România” (numărul 11), vă invităm să deschidem împreună, pentru câteva clipe, o fereastră spre Dumnezeu. În fiecare număr aducem în prim-plan români din întreaga lume, purtători ai identității noastre culturale, dar uneori, în ritmul acesta al prezentului, uităm să privim și spre cei care au fost, către reperele luminoase care au ținut vie spiritualitatea românească.
De aceea, în aceste pagini de final, ne întoarcem cu recunoștință spre două figuri care au rămas în inimile românilor ca izvoare de pace și smerenie: părintele Cleopa Ilie și părintele Paisie Olaru.
La Mănăstirea Sihăstria, locul în care și-au trăit tăcerea, rugăciunile și dragostea pentru oameni, cei doi mari duhovnici ai ortodoxiei românești au fost canonizați, în această vară. Astfel, începând din 2025, Sfinții Cleopa și Paisie sunt pomeniți în calendarul ortodox la data de 2 decembrie.
Ei sunt parte din ceea ce România poartă mai curat: liniște, blândețe, rugăciune, dor de Dumnezeu, har. Moștenirea lor trăiește în noi, cei rămași, în felul în care încă știm să ne rugăm, sa ne facem o cruce, să ne întoarcem spre cer, să zâmbim, să iubim.
Părintele Cleopa, cu vocea sa puternică și cu darul de a face din teologie hrană pentru oameni simpli, a fost un „păstor de suflete” care a înțeles lumea, cu toate frământările ei, în toată complexitatea ei. Părintele Paisie a fost mai degrabă omul tăcerii, al mângâierii și al vindecării sufletelor. Împreună, au fost două fețe ale credinței și blândeții românești.
Despre părintele Paisie, cei care l-au cunoscut spun cu emoție: „Părintele Paisie, om simplu, om smerit, i-a purtat în inima sa pe toți care veneau la el. Și nu numai, a purtat în inima sa o lume întreagă.” A fost un duhovnic care a îmbrățișat întreaga lume fără să-i judece derapajele.
Despre părintele Cleopa, memoria colectivă îl păstrează ca pe o scară spre cer: „Părintele Cleopa este cunoscut ca un om al cuvântului, un mare predicator. Cred că toată lumea îl aseamănă cu Sfântul Ioan Gură de Aur, Părintele Cleopa fiind, deci, Ioan Gură de Aur al neamului românesc, al Bisericii noastre.”
În aceste zile ce despart un an de altul și ne poartă pașii spre începuturi noi, îi așezăm la finalul ediției pe Sfinții Cleopa și Paisie ca pe o binecuvântare. Ca pe o mângâiere. Ca pe un dar de lumină pentru noul an.
Încheiem astfel numărul de sărbători cu gândul lor luminos. Că omul este mai puternic atunci când iubește, mai bogat atunci când dăruiește și mai în pace atunci când își păstrează sufletul curat.
Oriunde v-ați afla, să vă fie inimile pline de pace, iar lumina sărbătorilor să vă găsească uniți prin ceea ce ne leagă pentru totdeauna – rădăcinile, credința, bunătatea și România din inima noastră.
Sursă foto: Pr. Ghelasie de la Sihăstria/Doxologia
Revista ”Ambasador pentru România” poate fi cumpărată accesând secțiunea COMANDĂ REVISTA
