Pe actorul Claudiu Bleonţ l-am întâlnit la repetițiile pentru “Jocul de-a măcelul”, o piesă de Eugen Ionesco montată de Beatrice Rancea la Teatrul Național din Craiova. La interviurile ”Ambasador pentru România” avem multe de vorbit și, așa cum ne așteptam, intrăm din prima secundă într-un spectacol fascinant de cuvinte, un spectacol-interviu despre trăirile și căutările sale de o parte și de alta a rolurilor de actor și de om, despre căsniciile încheiate şi iubirile câştigate.
La 63 de ani, Claudiu Bleonț zâmbește asemeni tânărului care abia a descoperit iubirea și scena. Este la fel de șarmant și carismatic precum îi sunt trăirile, ancorate într-o profundă iubire de viață, de povești și de lumină. Timpul pare, și el, sedus.
A descoperit profunzimea lumii în tinerețe, la Mănăstirea Cheia. Acolo a trăit o înlănțuire unică între mister, taină și poezie care l-a dus în templul întâlnirii omului Claudiu Bleonț cu el însuși. A descoperit că în teatru, la fel ca în viață, problema universală este strâns legată de destin.
Claudiu Bleonț poartă o moştenire dublă. De pe tată, fost avocat, se simte legat de pledoaria pentru ”dreptul roman”, iar de pe bunic, stareţ al Mănăstirii Cheia, a moștenit pledoaria pentru ”dreptul divin”.
Cristiana P. Bota: Bun găsit, Claudiu! Înainte să fii actor, ce ai fost?
Claudiu Bleonț: Elev și în continuare am rămas ce eram înainte, OM, hai să zic omuleț. Acum sunt omulete, cum se zice aici în Craiova, un căutător, un întrebător, un îndrăgostit de viață și de povești.
Cristiana P. Bota: Care este marele adevăr cu care Claudiu Bleonț s-a întors de la Beliș?
Claudiu Bleonț: Este un adevăr legat de Dumnezeu. Dumnezeu există și este cu noi tot timpul. Suntem în Dumnezeu! Suntem particule ale oceanului creat de El! El este în noi și noi suntem în El!
Cristiana P. Bota: Până unde merge dorința ta de libertate?
Claudiu Bleonț: Cred în liberul arbitru, însă trăim în cadrul unor premise și întrebarea este dacă acestea ne permit să mai fim cu adevărat liberi. Îi sfătuiesc pe toți să citească din operele marilor filosofi pentru a se îmbogăți în înțelegere. Împlinirea vine când tu te vezi liber în rigoare, adică contrariile nu sunt contradictorii, sunt complementare. Liberul arbitru este să interpretezi o temă fixă. Un citat din Noul Testament sună așa: “Nu am venit să fac voia mea, ci voia Tatălui meu”. Fiecare dintre noi am venit pe pământ cu o temă, o atitudine a unui sine lărgit care se întrupează și urmează un tipar. Liberul arbitru este în cadrul acestui tipar.
Interviul integral poate fi citit în ediția tipărită ”Ambasador pentru România”, numărul 4. Revista poate fi comandată la adresa redactie@roambasador.ro sau direct pe site, în secțiunea Magazin.
