Părintele Constantin Necula este invitat special în numărul 4 al revistei ”Ambasador pentru România”. În dialogul nostru cu unul dintre cei mai iubiți teologi români, părintele Constantin Necula ne spune, printre altele, că pe lângă timpul lumesc, există timpul liturgic, timpul răspunsului nostru ca oameni la chemarea lui Dumnezeu.
Pe părintele Constantin Necula îl cunoașteți negreșit. Îl vedeți aproape zilnic la televizor, îi citiți cărțile sau îl ascultați în amvonul Catedralei Mitropolitane din Sibiu sau la Facultatea de Teologie din Sibiu, al cărei prodecan este.
Ne întâlnim cu părintele profesor Constantin Necula și la interviurile ”Ambasador pentru România”. Ne vorbește cu multă căldură și pornim împreună pe drumul credinței, într-o frumoasă căutare a sensului vieții.
Am intrat în ultima parte a anului și parcă îl știm de-o viață pe părintele Constantin. E blând la chip și la vorbă, iar cuvintele îi curg asemeni unui râu repede de munte. Un râu ce izvorăște din palmele lui Dumnezeu, un râu ce adapă suflete.
Nu se consideră unul dintre cei mai influenți teologi români, nici măcar erudit, deși aceste calificative i-au fost atribuite în nenumărate rânduri. Constantin Necula se consideră doar un preot ortodox, așezat de Dumnezeu la îndemâna oamenilor în dificultate. Pentru că pe Dumnezeu l-a aflat în dese rânduri în oameni, chiar și în cei care îl urau.
Părintele Constantin Necula a absolvit Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna“ din Sibiu și este doctor în teologie, specializarea catehetică-omiletică și pedagogie creștină. Este autor de volume de predici, de studii și articole de omiletică și catehetică, dar și de cărți pentru copii și tineret. A tradus mai multe cărți și a scris articole în publicații din țară și străinătate.
A semnat zeci de studii în limba română și în limbi străine (franceză, italiană, germană) și numeroase recenzii. A susținut 150 conferințe în țară și în străinătate și a participat la o serie de emisiuni de radio și de televiziune, atât la posturi naționale cât și internaționale.
Cristiana P. Bota: Părinte Constantin Necula, sunteți unul dintre cei mai influenți teologi români, un erudit și un veșnic neobosit. Vă mulțumesc pentru acest dialog și, mai ales, vă mulțumesc pentru timp. Am o curiozitate, când l-ați văzut prima oară pe Dumnezeu, părinte? Știți, de multe ori îl vedem pe Dumnezeu pentru prima oară în ochii mamei sau în Deniile din Săptămâna Patimilor…
Părintele Constantin Necula: Acum, erudit și influent nu sunt. Sunt numai un preot ortodox, așezat de Dumnezeu la îndemâna studenților și a oamenilor în dificultate. Atât. Notorietatea de care mă bucur vine, cel mai probabil, din deasa mea prezență în online ori în conferințe. Dar asta nu mă face decât veșnic… obosit. În ce-L privește pe Domnul Dumnezeu, nu am un jurnal cu ora și secunda celei dintâi bucurii cu El. Nu există un cronometru fixat pe convertirea mea, dacă așa se pot chema cele ce m-au adus aproape de El. L-am aflat în dese rânduri în oameni, chiar și în cei care mă urau ori invidiau pentru te miri ce. Credința că El este viu a fost însă darul Șcheilor Brașovului, mama tatei și tata fiind oameni prezenți în Biserică. Dar am descoperit-o în fiecare moment în care am întâlnit oameni buni, oameni curați la suflet. Fie la Vișeul de Jos, locul vacanțelor dintâi, fie în Oltenia, într-un sat de care mă simt legat, satul cumnatului meu, Cățet.
Observați că, deși sunt orășean sadea, trei sate m-au luminat în Hristos, căci Șcheiul are până astăzi autonomia sa de comună parohială- cum o numeau demult actele de cancelarie. Sigur că ritualul bisericesc, gustat dintâi în turla de la Sfântul Nicolae, alături de tata, rămâne rampa mea de zbor înspre Dumnezeu. Houstonul meu duhovnicesc este Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, cu tot și toate câte le reprezintă până astăzi.
Interviul integral îl puteți citi în numărul 4 al revistei ”Ambasador pentru România”, care poate fi comandată la adresa redactie@roambasador.ro sau în secțiunea Comandă revista.
