Revista „Ambasador pentru România” evocă o serie de citate memorabile despre România. In acest articol ne oprim la Spiru Haret, matematician, astronom și pedagog de origine armenească.
„Patria o face limba și istoria, religia și tradițiile. A da cu piciorul în toate acestea este a se lepăda cineva de patria sa”.
Membru titular al Academiei Române, Spiru Haret a devenit renumit pentru organizarea învățământului modern românesc.
Născut în 1851 la Iaşi, într-o familie cu origini armene, Spiru Haret a absolvit Colegiul Naţional „Sf. Sava” (1862-1869) şi Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti (1869-1874).
Spiru Haret, primul român care a obținut un doctorat la Paris
Devenit orfan, Spiru Haret a fost ajutat de ministrul învăţământului, Titu Maiorescu, cu o bursă la Paris, unde a obţinut licenţa în matematică (1875) şi fizică (1876). După ce şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea Sorbona din Paris (1878), Sur l’invariabilité des grands axes des orbites planétaires („Despre invariabilitatea axelor mari ale orbitele planetare”), i s-a propus să predea la Universitatea din Grenoble.
Haret a preferat însă să se întoarcă în patrie, devenind profesor universitar (1878-1910). Meritele sale ştiinţifice nu au rămas neobservate şi, în 1879, la 28 de ani, a fost ales membru corespondent al Academiei Române (titular din 1892). Şi datorită prestigiului său, a obţinut poziţii de vârf în organizarea şi conducerea învăţământului românesc.
Iti recomandam si: La mulți ani, România! Barbu Ștefănescu Delavrancea: România este patria noastră și a tuturor românilor
La Sorbona a studiat matematica și fizica. Tot la Paris, a obținut un doctorat în matematică, susținându-și teza Sur l’invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires, în fața examinatorilor, printre care Victor Puiseux. Teza sa a fost publicată în vol. XVIII al Annales de l’Observatoire de Paris.
De remarcat că Spiru Haret a fost primul român care a obținut un doctorat la Paris.
Reforma întreprinsă în veacul trecut de matematicianul Spiru C. Haret (n.15 feb. 1851 – d.17 dec. 1912), ca ministru al învăţământului (1897…1910), este astăzi des amintită ca o acţiune exemplară, într-un domeniu în care, în timpuri mai apropiate, o atât de necesară reformă întârzie să se producă – în pofida că această necesitate este larg conştientizată şi a faptului că au existat mai multe tentative.
La mulți ani, România! La mulţi ani românilor, oriunde v-aţi afla, în ţară sau în întreaga lume!
