La începutul acestui an a ieșit de sub tipar cartea semnată de scriitorul militar Marius C. Nica, intitulată „Istoria muzicilor militare, mesagere ale melosului militant românesc”. Publicată la editura Rafet, cartea ”palatinului de Florica” reprezintă o filă de aur din viaţa cultural-artistică a Armatei României, un valoros document istoric care dă mai departe din identitatea și valorile muzicii militare românești.
Volumul, cu o prefață semnată de jurnalista Cristiana P. Bota, fondatoarea revistei ”Ambasador pentru România”, aduce în prim-plan oameni și perioade și așează reverențial, filă cu filă, repere biografice cadențate să dăinuie vremurilor.
Poetul și prozatorul militar Marius C. Nica a fost distins, la sfârșitul anului trecut, cu „Premiul Național pentru publicistică” pentru volumul „Imperiul memoriei”, editura Rafet, 2023. Distincția i-a fost acordată în cadrul celei de-a XXXVI-a ediții a Concursului Național de Creație Literară Vasile V. Voiculescu.
Vă prezentăm în cele ce urmează prefața cărții „Istoria muzicilor militare, mesagere ale melosului militant românesc” de Marius C. Nica.
Inefabila Rostire
Înzestrată cu o forţă irezistibilă, muzica militară este un simbol de identitate națională care reuşeşte să transpună pe portativ cele mai nobile și înălțătoare sentimente de patriotism și iubire de țară. Neobosit martor la istoria României, muzica militară deține un rol central în parade, ceremonii și evenimente oficiale, reușind să îngemăneze prezentul și trecutul acestei țări într-un univers sonor miraculos și emoționant.
În noua sa carte intitulată ”Muzicile militare, mesagere ale melosului militant românesc”, scriitorul Marius C. Nica oferă cititorilor săi o amplă și fascinantă incursiune în lumea muzicii militare, un segment prea puțin explorat și prea puțin dat mai departe către noile generații.
Din postura de fost artizan al Muzeului Muzicilor Militare Româneşti, acolo unde a desfășurat o amplă activitate de cercetare şi reconstituire a istoriei muzicilor militare, scriitorul Marius C. Nica reunește în prezentul volum figuri marcante din spațiul liric militar, într-un gest magistral de a aprofunda calea cunoașterii către această minunată specialitate – muzica militară. ”Cel care i-a acordat această sarcină de a mă ocupa de muzeu a fost generalul Emilian Ursu, căruia îi mulțumesc”, mărturisește Marius C. Nica.
Autorul realizează un filigran istoric original, în care oameni și perioade se așează reverențial, filă cu filă, în repere biografice cadențate armonios să dăinuie vremurilor. Protagoniștii scenei muzicale cazone de ieri și de azi ne sunt prezentați unul câte unul de Marius C. Nica, într–un spectacol plin de expresivitate, relief și culoare.
O cale modernă de dezvoltare a muzicilor militare a trasat-o Iosif Ivanovici, unul dintre marii compozitorii ai muzicii de fanfară, creatorul valsului ”Valurile Dunării”. A condus Inspectoratul Muzicilor Militare o perioadă scurtă (1895-1902), a compus numeroase lucrări destinate fanfarei, precum și peste 300 de piese de genul muzicii ușoare. ”Marșul lui Carol I” a fost compus de Iosif Ivanovici, dedicat Regelui Carol I al României, iar orchestrația îi aparține compozitorului Ionel Croitoru.
În cartea lui Marius C. Nica regăsim și câteva nume de compozitori din valoarea incontestabilă a prezentului: general Emilian Ursu, general Ionel Croitoru, locotenent-colonel Coreliu Pătrașcu, plutonier major Alexandru Biriș-Dorhoi, colonel Marian Baciru, colonel Alexandru Cazan, colonel Anton Cenușă, Savel Horceag, fost inspector al muzicilor militare și actualul inspector Aurel Gheorghiță, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, președintele secției de fanfară, inspector al muzicilor militare.
Nu putem să nu admirăm noua prestație scriitoricească a autorului, una de excepție, care redă cu rafinament oameni, vremuri, libertăți și rigori, în deplin acord cu cerinţele partiturii.
Această apariție editorială nu este doar un act de cultură imperios necesar, ci și o filă de aur din viaţa cultural-artistică a Armatei României. Lucrarea constituie o matcă spațio-temporală extrem de valoroasă a ”liricii de regiment”, iar noi, din postura de cititori și spectatori, nu putem decât să privim cu mândrie și respect către cei care au purtat sau încă poartă lira pe epoleți.
Cartea ”Muzicile militare, mesagere ale melosului militant românesc” este o nouă supremă îmbrățișare oferită de Marius C. Nica camarazilor săi de viață și, mai întâi de toate, muzicii.
(Cristiana P. Bota – ziarist, fondator al revistei ”Ambasador pentru România”)
Scurtă biografie a autorului Marius C. Nica
Marius C. Nica s-a născut la 15 iulie 1943 în comuna Florica, Judeţul Buzău. După absolvirea Liceului de filologie-istorie „Matei Basarab” din Bucureşti a urmat cursurile Şcolii Militare de muzică „Iacob Mureşianu”. Debutează în 1969 în revista Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara. În 1979 a debutat cu volumul de versuri „Ofranda Vocalei”, la Editura Facla. Au urmat volumele de poezie „Pasărea cu ochi de rouă” (1984), „Economia tristeţii”, „Tulburarea secundei” (1995), „America în patru geamantane”, „Cavalerul propriei tristeţi” (2003), „Euritmia sinelui”, „Ritualul însingurării” (2006), „Ligheanul de spălat manuscrise”, „Poeme prin ordonanţe” (2007), „Terapia uimirii” (2009) şi de proză „Prăbuşirea interioară” (Jurnalul de Florica) (1994), „Dansul infidel al banilor”, „Atelierul de reparat mărturisiri”. A apărut şi în antologia „Dintre sute de catarge” a Editurii Militare, în 1982, cu patru poeme. În perioada 1984-1996 se ocupă de Muzeul Muzicilor Militare Româneşti, aici desfăşoară o activitate de cercetare şi reconstituire a adevăratei istorii a muzicilor militare ce constituie un act de cultură necesară, o repunere în drepturi a tradiţiilor şi în acelaşi timp o desfătare a spiritului, notează publicația ”Armonii culturale”.
Premii: Premiul revistei „Orizont” pentru grupajul de versuri „întoarcerea în sine” (1975), premiul revistei „Viaţa Armatei” pentru grupajul de versuri „Melancolic stă poetul” (1982), premiul Institutului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice (1986),premiul Uniunii Scriitorilor din România in cadrul Festivalului,,Te apăr si te cânt,Patria mea”(1988), premiul „George Florin Cozma”, acordat de revista „Viaţa Armatei”, pentru întreaga activitate literară (2000).
Este membru al Membru al Uniunii de Creatie Interpretativă al Muzicienilor din Romania, al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România, al Asociaţiei Culturale „Renaşterea Buzoiană” şi al Societăţii Scriitorilor Militari din Bucureşti. Apare în Antologia bilingvă „Sentimento – latino * Sentiment – latin (Poeţi napoletani – poeţi români)”, unde cele zece poeme îl reprezintă ca pe un truver al câmpiilor încinse şi neostoite.
