În Franța a fost dezvelită, zilele trecute, o placă în memoria pianistei Clara Haskil, născută în România, considerată un geniu al pianisticii universale. Placa memorială a fost dezvelită într-un spital din nordul Franței, în localitatea Berk, acolo unde și-a petrecut unii dintre cei mai grei ani ai tinereții, bolnavă fiind de scleroză, transmit RFI și Ambasada României în Franța.
Inițiativa demersului memorial aparține unui român, Ion Dumitrascu, care l-a convins pe primarul orașului Berk să facă acest gest la Institutul Calot din Berck în memoria pianistei de origine română.
Din cauza problemelor de sănătate, Clara Haskil a fost spitalizată la Institutul Calot din Berck între 1914 ș 1918. Placa omagială a fost dezvelită pe 18 noiembrie 2022. La dezvelirea plăcii memoriale au fost prezenți primarul din Berck, precum și reprezentanți ai ambasadei României din Paris și ai Institutului Cultural român din Franța.
Berck este o localitate din nordul Franței, are o plajă imensă cu un nisip extrem de fin și de alb, are dune și multe spitale. Iar la unul dintre ele, la Institut Calot, în timpul primului Război Mondial a ajuns și pianista pianista română de secol trecut, Clara Haskil.
”Clara Haskil a ajuns la spitalul din Bereck în 1914, exact în momentul în care începea Primul Război Mondial. Ea suferea de o afecțiune care la vremea respectivă era un handicap – o scolioză care îi deformase coloana vertebrală. Avea 19 ani, era o fată tânără. Ea a ajuns la noi în condiții aproape dramatice deoarece trebuia să fie pusă în ghips, cea mai mare parte a corpului, cât mai mult timp cu putință. Luni întregi Clara Haskil era toată înfășurată în ghips și, deci, nu putea cânta la pian. A fost un moment greu pentru ea: talăl ei murise deja, iar în perioada în care se afla spitalizată mama, care locuia în continuare în România, a murit și ea în 1917. În momentul în care a ajuns în Franța, Clara era însoțită de unchiul ei, Avram. Acum, înainte de război, unchiul ei a obținut cetățenia austríacă. Dar, la cel moment, pe fondul războiului, Austria și Franța erau două țări inamice. Astfel că toți cetățenii imperiului austro-ungar prezenți în Franța au fost fie expulzați fie reținuți – ceea ce s-a și întâmplat cu unchiul Clarei. Așa se face că în această perioadă, Clara s-a regăsit absolut singură, aici, la Berck. Aproape complet îmbrăcată în ghips, fără să poată să cânte la pian iar în plus a trebuit să suporte tratamente extrem de dureroase. Cu siguranță, Clara Haskil rămăsese cu amintiri extrem de dureroase despre trecerea ei prin Berck”, povestește pentru RFI cel care conduce la ora actuală Fundația Hopale sub aripa căreia se află Institutul Calot, Benoît Dolle.

După 1918, Clara Haskil s-a reîntors la pian și și-a început cariera, între cele 2 Războaie Mondiale. Impresionat de viața dar în special de felul în care a cântat la pian, scriitorul și regizorul belgian Serge Kribus a realizat o piesă de teatru despre viața Clarei Haskil iar ea a fost jucată la Paris, de Letitia Casta.
Clara Haskil, considerată una dintre cele mai bune pianiste din istorie
“În viața mea am cunoscut trei genii: unul a fost Clara Haskil, altul a fost profesorul Einstein și un altul a fost Sir Winston Churchill.” Așa vorbea Charlie Chaplin despre pianista română, de care l-a legat o prietenie specială.
Clara Haskil s-a născut pe 7 ianuarie 1895 la București, într-o familie de evrei. La 3 ani era considerată deja un copil genial, care putea să reproducă la pian orice piesă pe care o asculta. La 5 ani a fost invitată să cânte la pian în fața Reginei Elisabeta a României.
Iar la 7 ani studia pianul la Viena, unde a plecat singură și a rămas sub îngrijirea unui unchi. După 3 ani de studiu la Viena, unchiul său a înscris-o la Conservatorul din Paris, unde a fost admisă la doar 10 ani.
Din păcate, însă, copila e diagnosticată cu o formă severă de scolioză, care îi va afecta toată viața. George Enescu a ajutat-o să își continue studiile la Paris, iar în 1936 Clara Haskil întâlnește un alt pianist genial, pe Dinu Lipatti. Cei doi au devenit de atunci buni prieteni.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost nevoită să fugă cauza persecuțiilor la care erau supuși evreii și a găsit refugiu în Elveția.
După război, concertele sale de pian au devenit celebre în întreaga lume, fiind invitată să cânte sub bagheta celor mai importanți dirijori.
Clara Haskil este considerată de către specialiști cea mai bună pianistă care a interpretat vreodată muzica lui Mozart.
La 200 de ani de la nașterea lui Mozart a fost invitata Festivalului din Salzburg, unde a realizat o interpretare memorabilă a Concertului pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor.