Inventatorul român Traian Vuia a deschis porțile cerului pentru întreaga omenire, reușind primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, cu motor propriu. Se întâmpla pe 18 martie 1906, zi care avea să marcheze primul succes aviatic al lui Traian Vuia, dar şi primul zbor din istoria omenirii cu un aparat mai greu decât aerul.
18 martie 1906, Montesson, în apropiere de Paris
Românul Traian Vuia experimentează pentru prima dată în lume zborul cu un aparat de zbor mai greu decât aerul la 18 martie 1906, utilizând exclusiv sistemele mecanice ale aparatului pentru decolare și aterizare.
Pe un câmp de lângă Montesson, Paris, Traian Vuia devenea primul om care zbura cu un aparat mai greu decât aerul, autopropulsat.
Aparatul, numit Vuia I, a accelerat pe o distanţă de 50 de metri, apoi s-a ridicat până la o înălţime de circa un metru şi a zburat astfel pe o distanţă de 12 metri. Apoi, elicea s-a oprit, iar Vuia I a aterizat. Pentru noi, acest moment poate părea puţin impresionant, dar fără el nu am fi putut astăzi să ne bucurăm de transportul cu avionul.
Zborul a fost descris pe larg în revista L’Aérophile, din aprilie 1906:
„… Pilotul lasă mâna dreaptă vana şi ia maneta de expansiune a gazului în motor. Maşina continuă accelerarea şi, după un parcurs de circa 50 de metri, pierde contactul cu pământul, fără ca pilotul să-şi dea seama de momentul decolării. Supleţea maşinii cu vapor s-a arătat în toată eleganţa ei. În acest răstimp, maneta de expansiune lunecă pe sectorul ei şi ajunge la un punct mort. Motorul se opreşte brusc. Elicea este calată şi vântul lateral suflă maşina la dreapta contra unui arbore, ocazionând stricăciuni la aripa din dreapta şi la elice. Maşina cade, reia contactul cu solul. Aparatul se ridicase la circa 1 metru înălţime şi a parcurs 12 m în aer”.
Toate calculele inventatorului român se dovediseră corecte. Toate îndoielile erau înlăturate, iar scepticii aveau să amuţească.
