Revista ”Ambasador pentru România” republică articolul ”Un transplant numit Înviere – Cum este când mori” în memoria jurnalistului Bogdan Lupescu. Recunoscut drept unul dintre cei mai buni reporteri pe care i-a avut România vreodată, Bogdan a fost spiritul incandescent al redacției Formula As vreme de peste două decenii.
”Cei ce citesc aceste rânduri trebuie să se obişnuiască cu gândul că se va vorbi despre moarte. Dar nicidecum pentru a şoca, pentru a arăta “prin ce-am trecut EU”, astea nu contează. Nu contează deloc. Ar fi doar nişte orgolii ieftine. Se va vorbi despre moarte ca despre ceva foarte normal, omenesc, care face parte din viaţă. Doar nişte principii ne-sănătoase, în care am fost crescuţi, ne fac atât de speriaţi în faţa morţii. Să nu vorbim despre ea. Nu se cade! E subiect tabu. Ca şi cum moartea ar fi ceva total separat de viaţă…”, nota Bogdan Lupescu, în urmă cu șapte ani, în materialul pe care l-a intitulat ”Un transplant numit Înviere”.
„Vreo cinci saloane de bărbaţi sunt în aripa aceea şi în toate am stat pe rând. Centrul de excelenţă în Gastroenterologie-Hepatologie, locul unde sunt ţinuţi în viaţă cel mai grav bolnavi de ficat, pentru un eventual transplant, asta fiind singura lor speranţă de supravieţuire. Transplantul… Câţi dintre noi vor ajunge acolo?… E vorba de noroc, de sânge şi compatibilităţi, de liste de aşteptare, de raritatea donatorilor. Ne gândeam la acest transplant ca la ceva ştiinţifico-fantastic, un vis palid, undeva în fundalul minţii, fără să ştim niciunul ce-nseamnă precis. Să iei un ficat întreg de la un om mort, aflat departe, şi să îl pui în alt om… Nu ne ducea mintea până acolo. Eu, unul, vă spun sincer: voiam doar să mai trăiesc un pic. Doar un picuţ. Să văd ce se mai întâmplă…”, adăuga jurnalistul a cărei viață a fost salvată de profesorul Irinel Popescu, fondatorul școlii românești de transplant hepatic din România.
Întreg materialul, scris în 2014 pentru revista Formula-AS, poate fi citit în nr. 3 al revistei ”Ambasador pentru România”.
Am republicat acest text din dorința de a reprezenta o speranţă pentru zecile de mii de români care suferă de această boală cumplită, ciroza, dar şi pentru familiile celor abia decedaţi, care astfel pot săvârşi un gest sublim în faţa lui Dumnezeu, acela de a spune DA, fără temeri şi îndoieli, donării de organe.
Bucovinean, născut în 1973, Bogdan Lupescu urmează la Iași studii de filosofie și științe economice. Începe să lucreze în presă din anul 1995, numărându-se printre cei care au înființat revistele de cultură “Dialog” și “De ce?”. Redactor-șef al revistei “Opinia Studențească”, creator, în această calitate, al unei veritabile “școli de reportaj” care a furnizat multe nume importante ale presei centrale de azi. În 2000 -2001 este asistent – asociat la facultatea ieșeană de Jurnalistică.
Laureat în repetate rânduri al concursului de reportaj “Tânărul Jurnalist al Anului” și al celui organizat de Clubul Român de Presă. Cu prilejul unui asemenea concurs este descoperit de Sânziana Pop și se alătură echipei de reporteri de la Formula AS (din 1998 până în ultima clipă de viață).
Bogdan Lupescu a beneficiat de un transplant de ficat în anul 2014, la Spitalul Fundeni, când avea 40 de ani. Atunci a scris materialul intitulat „Un transplant numit Înviere”, pe care l-a publicat în revista Formula As. A murit în ianuarie 2020, la aproape 47 de ani.
