Cristiana P. Bota: Bun-găsit la interviurile „Ambasador pentru România”, Kasandra! Îți mulțumesc pentru deschidere și, mai ales, pentru timp. Ți-am propus un dialog despre tine și lucrurile minunate pe care le faci acolo, în Spania, însă, înainte de toate, îmi permit să intru imaginar la tine acasă și să te descopăr în aburul unui ceai cu aromă de mușețel. Am senzația că ne cunoaștem de o veșnicie așa că mai întâi te-aș întreba… ce mai faci, Kasandra?
Kasandra Năsăudean: În primul rând, îți mulțumesc Cristiana pentru oportunitatea de a poposi în paginile prestigioasei reviste „Ambasador pentru România”, deși foarte rar accept să fiu în postura de a oferi un interviu, în condițiile în care, de multă vreme mă găsesc de cealaltă parte a baricadei. Sunt onorată. Îți mulțumesc din suflet pentru atenție și interes.
Încă de la început aș dori să menționez faptul că acest interviu este un material cu tentă autobiografică, pe care îl dedic memoriei părinților care mi-au dat viață. Dumnezeu Să-i odihnească în pace! În continuare, doresc să-i dedic acest interviu fiului meu, Dan, și celor cu grad de rudenie colaterală în linie ascendentă și de aceeași generație, care trăiesc în România: Claudia, Cornel și Corin.
Și nu în ultimul rând, doresc să-l dedic memoriei celor au marcat educația și formarea mea profesională: Profesor Andrei Iepure, Profesor Pamfil Berar, Profesor Pamfil Iepure (fost inspector general al învățământului pe regiunea Cluj), Profesor Maria Meciu, Profesor Universitar Doina Crețu și Profesor Universitar Victor Crețu. Dumnezeu să-I odihnească în pace pe toți!
Iar acum, să-ți răspund la prima întrebare, dragă Cristiana. Tocmai mi-am încheiat „tura de noapte” și aștept să treacă cele patru minute necesare infuzării ceaiul meu de mușețel de la 3 dimineața, care încheie munca existențială de noapte (după fusul orar din California) și trec la odihnă. Un „ritual” care se desfășoară zilnic, precum un ceas elvețian, între ora 03:05 și 03:15 dimineața, de peste 13 ani.
Așadar, în această dimineață voi savura, da, un ceai de mușețel (e un antispasmodic eficace împotriva durerilor mele musculare), îndulcit cu o linguriță din cea mai naturală și mai parfumată miere de salcâm pe care am consumat-o în ultimii 27 de ani, primită în dar de la prietenii mei din Pitești, Dana și Florin, cu ocazia vizitei lor de după pandemie la Calpe. După ce-mi voi savura ceaiul de mușețel cu parfum autentic din „pădurile” de salcâm de pe malul râului Argeș, în compania lui Bruce Springsteen și a piesei sale Nightshift (Tura de noapte) lansată la 14 octombrie 2022, pe care îți mărturisesc că aș asculta-o toată ziua, voi trece la câteva ore de odihnă.
Mai urmează încă o zi! La fel de binecuvântată precum cea care s-a încheiat, cu multe bucurii și vești plăcute din România și Franța.
Cristiana P. Bota: Te-am descoperit într-o vreme în care jurnalismul își arată nu de puține ori, îmi permit să spun, o față hidoasă, chiar agresiv de hidoasă. În mijlocul acestei lumi agitate, o lume „fără de timp pentru semeni”, imaginea ta, prin ceea ce faci, e ca o gradină cu flori oferită în dar semenilor. Și tare aș vrea să-mi spui ce flori îți plac?
Kasandra Năsăudean: Din păcate, în vremurile pe care le trăim, presa, în majoritatea ei, și-a călcat în picioare rolul crucial în stabilirea și protejarea valorilor democratice, precum asigurarea cu succes a informării corecte și nepărtinitoare a votantului cu privire la actorii politici și atragerea atenției publicului asupra abuzurilor, neregulilor sau ilegalităților comise de zonele de putere din societate.
Astăzi, totul se desfășoară în detrimentul banului, pentru că libertatea presei a fost influențată de lipsa transparenței privind raporturile de putere din interiorul organizațiilor media și nu numai. Pe scurt, jurnalismul din vremurile pe care le trăim se confruntă cu provocări în creștere, iar noile canale digitale sunt exploatate pentru a răspândi dezinformarea într-o lume tot mai divizată.
Cât despre flori, dragă Cristiana, am putea povesti cât să ai material pentru două interviuri. Iubesc enorm de mult toate florile pământului, dar tânjesc după cele din grădina lui „baba și moșu” de la Ilia, de pe Valea Mureșului, unde la fiecare sfârșit de săptămână descopeream, în funcție de anotimp, lalele de toate culorile, trandafiri parfumați, crizanteme și ghiocei, bujori, liliac alb și mov, lăcrămioare, „cărăjele” (crăițe), petunii sau gura-leului, narcise, garoafe și zambile. Un adevărat rai pe pământ, de unde îmi luam energia pentru încă o săptămână de școală.
Cristiana P. Bota: Kasandra, un nume cu o rezonanță aparte. Are o semnificație anume?
Kasandra Năsăudean: Numele s-a născut odată cu prima mea emisiune la un post de radio privat, după momentul ’89. Numele înseamnă libertate, descătușare totală, după 31 de ani din viața mea, trăiți sub talpa grea și necruțătoare a unui regim totalitar, în care distanța între stat și societate a fost anulată.
Cristiana P. Bota: De unde îți tragi rădăcinile, unde ai copilărit?
Kasandra Năsăudean: Am venit în această lume pe la sfârșitul anilor ’50, botezată în religie greco-catolică, într-o zonă din Transilvania de Nord, un teritoriu ocupat de maghiari în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cedat de România Ungariei, unde trăiau laolaltă români, maghiari și secui, germani, evrei și alte naționalități, dar școala generală și copilăria le-am petrecut în centrul ținutului istoric și etnografic a Țării Hațegului.
Am avut o copilărie fericită, liniștită, plină de iubire și binecuvântare, am primit o educație aleasă, de „pension”, care mi-a insuflat principii sănătoase de viață pe care le-am respectat și le respect cu sfințenie și de la care nu mă abat niciodată pentru nimeni și nimic. Excursiile organizate în fiecare vacanță de vară, pentru a descoperi frumusețile țării și în mod special vizitarea insulei Ada Kaleh, cu doar câteva luni înainte de a fi acoperită, în 1970, de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I, au rămas icoane vii în inima și sufletul meu. Forever!
Cristiana P. Bota: Și valorile în care crezi cu sfințenie tot acolo au prins rădăcini? Și mai unde?
Kasandra Năsăudean: Absolut! În totalitate! Este pentru prima oară când dezvălui public aceste amănunte ce țin de viața mea personală unde nimeni nu are dreptul să intre fără acceptul meu, mai ales cu „bocancii murdari de noroi”. Dat fiind acest interviu de suflet pentru o publicație pe care o apreciez enorm de mult, pentru profesionalismul și valoarea subiectelor abordate, o fac cu toată prețuirea și dragostea, în memoria celor care m-au adus în această lume și a celor care m-au crescut și educat după principii de viață sănătoase, de la care nu m-am abătut niciodată în viață, pentru nimeni și pentru nimic, iar investiția în mine, în educația mea, a fost prioritară. Întotdeauna.
Păstrez și acum în memorie câteva fraze memorabile, pe care părintele și mentorul meu, mi le repeta ori de câte ori era nevoie: „Investiția în educația ta, iar și iar și ori de câte ori este posibil, este cea mai valoroasă investiție. Banii vin și se risipesc, bunurile și hainele la modă de asemenea, dar bagajul educațional și moral rămâne pentru toată viața. De astfel de investiții avem nevoie în viață. Doar așa evoluăm, ne specializăm în diverse domenii de activitate, devenim mai buni, învățăm să dăruim, iar toate acestea reprezintă o mare valoare umană. Una din cele mai frumoase virtuți cu care se poate împodobi un om este modestia, atât de greu de practicat pentru unii, înnăscută și la îndemână pentru alții. Încercăm să ne învățăm copiii să fie prietenoși, sinceri și modești, dar nu-i o treabă chiar ușoară pentru că trăim într-o lume dominată de aparențe, în care trebuie să arați ce ai și cât ai, mai puțin ce și cine ești.”
Cristiana P. Bota: A fost grea despărțirea de România? Când și cum s-a petrecut?
Kasandra Năsăudean: Întotdeauna mi-a fost greu să plec departe de familie pentru câteva zile, dar pentru o perioadă de lungă durată și la o distanță uriașă de casă a fost o adevărată dramă. După vizita în Polonia, cea de-a doua călătorie a mea după momentul ’89 a fost în Statele Unite ale Americii. Cu o viză pentru 10 ani. În America m-am reinventat. Relația socială între români mi s-a părut una de o unitate exemplară, umană, generoasă, plină de iubire și drag pentru ceilalți. După câteva luni am decis să fac toate demersurile ca să-mi aduc și familia în America. Multă vreme am sperat că vom găsi varianta corectă, legală, având în vedere faptul că aveam în țară familia și fiul meu care era într-o etapă de formare ca adult și prezența mea era necesară. Din nefericire nu a fost posibil, astfel că după multe încercări eșuate am decis să revin în Europa. Era imposibil să trăim despărțiți și la o distanță atât de mare.
Cristiana P. Bota: Dar, spune-mi, cum este comunitatea de români din Spania?
Kasandra Năsăudean: Conform ultimelor date statistice, comunitatea de români din Spania este cea mai mare comunitate de cetățeni străini, care se află răspândită în toate regiunile Spaniei, numărul românilor rezidenți depășind cifra de un milion de persoane. Cele mai mari comunități de români din Spania se regăsesc în zona Madridului, dar și în regiunea Valencia, Andaluzia şi Catalonia. Românii sunt bine integrați în societatea spaniolă și sunt considerați, de celelalte comunități, oameni harnici și muncitori, pe care criza economică nu a reușit să-i alunge din această țară, care le-a devenit a doua casă.
Cristiana P. Bota: În Spania ai avut curajul să fondezi un ziar de limbă română de o calitate editorială de excepție, se numește „Occidentul Românesc”. Depășește cu mult ziare cu pretenții din țară și te felicit pentru că pui mai presus de toate valorile și identitatea noastră. Care este istoria acestui ziar?
Kasandra Năsăudean: În primul rând îți mulțumesc pentru generozitate în aprecieri. Proiectul realizării unui ziar pe suport de hârtie și a unui post de radio, dedicate în totalitate comunității românești de pe coasta americană de vest, a fost creionat încă din America. Îmi doream enorm de mult un post de radio, menit să sprijine talentul, cunoașterea, solidaritatea și valorile umane comunitare. În paralel, un ziar tipărit care să ofere imigranților români atât informații de natură utilitară, juridică și practică, cât și reportaje și editoriale care vizează păstrarea și promovarea identității etnice, lingvistice și religioase a românilor. Nu a fost să fie, așa că proiectul l-am adus cu mine în Regatul Spaniei.
Cristiana P. Bota: Dragostea pentru cuvinte scrise nu este la celălalt capăt al drumului de zona financiară în care știu că activezi? Cum se întrepătrund?
Kasandra Năsăudean: Cea mai mare provocare din viața mea a fost aceea de a deveni consultant financiar și jurnalist, având în vedere responsabilitatea unor astfel de profesii. Dar pasiunea pentru scris s-a îmbinat perfect cu munca în domeniul cifrelor. Una îmi susține existența de zi cu zi și îmi plătește facturile lunare, iar cealaltă îmi oferă liniștea, pacea și relaxarea minții de care am nevoie zilnic.
Cristiana P. Bota: Că veni vorba de domeniul financiar, cum reușești să duci mai departe ziarul din punct de vedere al bugetului? Nu este ușor în zilele noastre și poate că niciodată nu a fost să susții continuitatea unei publicați și să rămâi independent politic…
Kasandra Năsăudean: A susține un ziar gratuit care nu face profit este aproape imposibil. În primul rând, pentru că serviciile de tipar sunt uriașe pentru un ziar care nu se vinde și acumulează datorii lunare. Dacă în primii ani, la Madrid, aveam cheltuieli cu chiria spațiului pentru redacție, internet, telefoane, distribuție și multe altele, în momentul în care am decis, din motive medicale, să mă retrag pe coasta de est a Spaniei, la Mediterană, am redus cu generozitate din cheltuieli.
Astfel că, lună de lună, ziarul a fost și este realizat de mine, online, de acasă. Iar toată munca este „pro bono”. Redacția a devenit una virtuală, încă din 2013 de când m-am mutat din Madrid. O redacție virtuală micuță, formată din oameni extraordinari, adevărați profesioniști, care trăiesc în diverse țări ale lumii.
Dacă îmi îngădui, aș dori să le mulțumesc și pe această cale și să-i asigur de toată dragostea și aprecierea mea, profesorului universitar, Dan Caragea din Lisabona, Portugalia și Gabrielei Căluțiu Sonnenberg din Benissa, Spania, scriitor și traducător în germană și engleză, pentru că au contribuit „pro bono” cu câte un articol în fiecare lună, fără întrerupere, încă de la prima ediție, materiale dedicate scrierii și vorbirii corecte a limbii române, precum și promovării României peste hotare.
În continuare, doresc să mulțumesc firmei SC EDSTEIN SRL din Brașov, care a asigurat, începând cu prima ediție până în prezent, machetarea și partea de design a ziarului „Occidentul Românesc”.
Și nu în ultimul rând, doresc să mulțumesc tuturor acelora, care au contribuit „pro bono” pe perioade delimitate de timp, cu articole în diverse domenii de activitate. Dintre aceștia aș aminti pe: Anamaria Marinescu, Dona Tudor, Elena Rodica Lupu, George Roca, Pușa Roth, Letiția Coza, Vavila Popovici, Tudor Petruț, Andra Costandache, Camelia Jula, Ilinca Fodor Van Scheyk, Ruxandra Hurezean, Inga Diaconu, Corina Simionescu Hudgens, Caroline Fletcher, Mircea Fluieraș, Andra Mateescu Gutiérrez, Rudy Roth, Costin Tuchilă, Lorena Garcia Borrero, Zoe Stoleru Martí, Laura Bălășoiu, Timeea Oprean și Tiberiu Grădiștean.
Cristiana P. Bota: Tu organizezi de câțiva ani la Madrid gala „Noi susținem excelența!”. Este o inițiativă a ta prin ziarul „Occidentul Românesc” prin care ne aduci în față români care fac performanță pentru România, acasă sau în diaspora. Îi promovezi pe cei mai buni, pe cei care mai adaugă o filă în cartea de excelență a României. Spune-ne mai multe despre această gală și lasă-mă, înainte, să te felicit pentru acest demers.
Kasandra Năsăudean: „Gala excelenței românești din afara granițelor” este un proiect de suflet, în totalitate, lansat la data de 15 ianuarie 2015. A afla despre un român de-al tău, care este apreciat și respectat pentru munca și comportamentul său într-o țară care l-a adoptat, nu poate fi ignorat. Vorbim despre o muncă tăcută, neobservată, deseori neapreciată, dar fără de care am fi cu toți mult mai săraci pentru că am pierde numeroase modele de viață existente în jurul nostru.
Organizația noastră non-profit „El Occidente Rumano”, care editează de peste 12 ani ziarul „Occidentul Românesc”, are obligația morală de a descoperi aceste modele prin asocierea lor cu valori fundamentale de viață. Premiile oferite, deși simbolice, reprezintă un omagiu din partea organizației non-profit și a publicației „Occidentul Românesc”, pentru rezultatele de excepție obținute de către românii care ne fac cinste în orice colț al lumii s-ar afla.
Cristiana P. Bota: Sumarizând ultimele ediții ale acestei gale, te-aș întreba, are cu ce se mândri România în lume? Și cum facem să ne aducem valorile în față, că tare mai avem nevoie de ele?
Kasandra Năsăudean: Avem în toate colțurile acestei planete români fabuloși, care fac cinste țării noastre, români care excelează în domeniul lor de activitate, români despre care nu se știe că există, risipiți prin lumea mare. Datoria morală a jurnaliștilor, a presei libere în limba română, fie de acasă sau din străinătate, este de a descoperi aceste valori, și prin gesturi mici, fără interese meschine și ipocrite, să-i aducem în fața publicului, recunoscând public valoarea lor umană și profesională.
Cristiana P. Bota: Încercând un exercițiu de imaginație anticipativă, anul acesta cum este gala? Care e spiritual de definiție pentru 2022?
Kasandra Năsăudean: Ținând cont de faptul că primele două ediții, care s-au desfășurat pe Coasta Albă (Costa Blanca) a Mediteranei (în 2016, la Benidorm ‒ stațiunea de top a englezilor, și în Calpe în 2018 (http://occidentul-romanesc.com/occidentul-romanesc-lanseaza-o-campanie-de-promovare-a-valorilor-romanesti-din-strainatate/), au fost organizate din surse financiare proprii și sponsorizări, „Gala excelenței românești din afara granițelor României – Ediția 2020 – 2022” va fi organizată și cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni, astfel că festivitatea de premiere se va desfășura în incinta unui hotel emblematic din Madrid, Hotelul Wellington & Spa, și va marca Ziua Națională a României.
Pot dezvălui un aspect important cu referire la această cea de-a treia ediție, și anume, faptul că, din cei 176 de nominalizați, doar 58 de finaliști vor fi premiați cu Trofeul Excelenței în cadrul evenimentului organizat la 26 noiembrie 2022.
Cristiana P. Bota: Dar dorul de România, Kasandra? Ce faci când ți-e dor?
Kasandra Năsăudean: Vorbesc săptămânal la telefon cu persoane dragi sufletului meu, îi rog pe prietenii mei din Pitești să-mi trimită toamna, un colet cu mere soiul Jonathan, preferatele mele, miere naturală din „pădurile” de salcâm de pe malul râului Argeș, două-trei borcănele de dulceață de afine și zacustă de ciuperci, preparate natural de Dana în casă, și câteva rădăcini de hrean.
Cristiana P. Bota: Când vii acasă?
Kasandra Năsăudean: În planul nostru turistic pentru vara anului 2020 era și organizarea unei călătorii cu mașina prin România, vizitând locurile dragi sufletului, locurile copilăriei, a orașelor unde s-a desăvârșit educația mea, finalizată cu o ofrandă florală la mormintele părinților, a bunicilor și a rudelor apropiate, care nu se mai află printre noi de multă vreme. Din păcate, pandemia de Covid-19 ne-a anulat pentru multă vreme toate planurile de călătorie în afara Regatului Spaniei.
Cristiana P. Bota: Care este cel mai frumos Crăciun al Kasandrei?
Kasandra Năsăudean: Pentru mine, fiecare Crăciun, din ultimii treizeci și ceva de ani, este frumos, special, pentru că Dumnezeu m-a binecuvântat cu un băiat chiar în sfânta noapte a Crăciunului.
Cristiana P. Bota: Și anul acesta ce faci de Crăciun? Și cu ce gânduri întâmpini Noul An 2023?
Kasandra Năsăudean: Ca de fiecare dată, îl voi petrece în familie, alături de cele mai apropiate și mai speciale persoane din viața mea.
Cristiana P. Bota: Îți mulțumesc pentru timp, Kasandra, îți mulțumesc pentru că ești! Îi mulțumesc pe această cale și prietenului nostru comun Laurențiu Calomfirescu de la Radio România Actualități că ne-a adus împreună. Știu că oameni ca tine sunt rari și de aceea te prețuiesc deplin. Hai să încheiem cu un gând către veșnicie…
Kasandra Năsăudean: Îți mulțumesc din suflet pentru apreciere și gândurile tale bune. Închei prin a dori sănătate, în primul rând „că-i mai bună decât toate”, tuturor românilor oriunde s-ar afla pe acest pământ, mai multă unitate, apreciere și respect reciproc. Într-o lume pentru care banul și protagonismul este prioritar, să nu uite să învestească în propriile lor persoane. Pentru că, așa cum afirma părintele și mentorul meu, „Investiția în educația ta, iar și iar și ori de câte ori este posibil, este cea mai valoroasă investiție. Banii vin și se risipesc, bunurile și hainele la modă de asemenea, dar bagajul educațional și moral rămâne pentru toată viața. De astfel de investiții avem nevoie în viață. Doar așa evoluăm”.
Credit foto:
Din arhiva personală a Kasandrei Kalmann Năsăudean.
Din arhiva ziarului Occidentul Românesc.
Copierea fotografiilor este interzisă fără acordul proprietarilor!
