Dorin Popa, profesor de jurnalism în cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cunoscut scriitor și jurnalist, s-a născut în localitatea Știubeni din județul Botoșani. A fost tradus in peste 10 limbi, invitat la festivaluri internaționale prestigioase și distins cu numeroase premii literare.
A lăsat Știubeniul drept ofrandă timpului, dar, când și când, se mai trezește visând cu ochii deschiși la ulițele satului natal. Se mai așează și astăzi în în bancă și își așteaptă învățătoarea…
Invitat la interviurile ”Ambasador pentru România” (în numărul 4), Dorin Popa nu se sfiește să-și mărturisească fericirea. ”Sunt fericit. Trăiesc în cea mai luminoasă perioadă a Istoriei, nu a fost o vreme mai bună decât astăzi pe Pământ de când e lumea, lume”, ne spune profesorul de jurnalism. Să îl urmărim în cele ce urmează, nu înainte de a afla câteva date biografice de referință.
Dorin Popa a absolvit, în 1984, Facultatea de Fizică din cadrul prestigioasei universități ieșene cu o lucrare de diplomă care trata din punct de vedere filosofic conceptul de entropie. A predat o vreme fizica, iar astăzi se consideră ”un scriitor din mâna căruia au ieșit medici, ingineri și profesori”. Lor le-a oferit, cu ani în urmă, meditații la fizică.
După un timp, a revenit la marea lui dragoste din studenție, jurnalismul. Prin anii ‘80 fusese redactor, secretar general de redacție și redactor-șef la revista Dialog a Universităţii “Al. I. Cuza”, iar prin în ‘90 fusese redactor-șef adjunct la revista Timpul și redactor la Editura universității ieșene.
În 1996 a obținut diploma pentru studii aprofundate – Master in Jurnalism – la Facultatea de Litere a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi cu dizertația ”Mediatizarea politologiei în România”. Opt ani mai tarziu, Dorin Popa a devenit Doctor în știinte umaniste, specialitatea filologie, cu o lucrare despre jurnalistica lui Camil Petrescu.
Din 1996 predă la Departamentul de Jurnalism și Știintele Comunicării al Universității “Al. I. Cuza” din Iași.
Activitatea în presă a lui Dorin Popa este complexă, fiind – printre altele – redactor principal la revista Contemporanul din Capitală sau șef la departamentul cultural al ziarului Monitorul din Iaşi (astăzi, Ziarul de Iași).
În paralel a avut o importantă activitate internațională, burse de studiu, conferințe, participări la congrese și seminarii, câștigând numeroase premii.
În 1998 a prezentat la Universitatea din Rochester, New York, SUA, în cadrul celui de-al XXIII-lea Congres al American-Romanian Academy of Arts and Sciences, lucrarea ”Influenţa mass media americane asupra celor româneşti”.
În 1999 a fost distins cu marele premiu al Concursului de Poezie organizat de IFLAC, Haifa, Israel, iar in 2001 cu Premiul “Golden Crown Prize” la World Congress of Poets for Poetry Research and Recitation (Korea/România).
În 2002 a devenit “Honorary Doctor of Literature”, titlu acordat de Academia Mondială de Arte şi Cultură/ World Academy of Arts and Culture, aprobată de UNESCO (SUA).
Dorin Popa este membru al Uniunii Scriitorilor din 1993. A debutat în 1990, cu volumul “Utopia posesiunii” Transcrieri disperate (poezii), la Editura Junimea din Iaşi. În 1992 a publicat “Convorbiri euharistice”, dialoguri cu Petre Țuțea, Neagu Djuvara, Sorin Dumitrescu și Andrei Pleșu, la Editura Institutul European, volum distins cu premiul pentru publicistică al revistei „Cronica”. În 2002 a publicat volumul de convorbiri ”Cu Părintele Galeriu – între Geneză şi Apocalipsă” la Editura Harisma. A publicat, de asemenea, numeroase volume de specialitate în jurnalism.
Cel mai recent volum este un antijurnal de izolare scris în pandemie, în spatele ușilor închise, intitulat ”Stare de urgență”.
Vă prezentăm mai jos câteva fragmente din interviul publicat în revista ”Ambasador pentru România” (nr. 4), interviu pe care îl puteți citi integral în ediția tipărită (o puteți comanda în secțiunea Magazin) .
Cristiana P. Bota: Între înțelepciunea omului Dorin Popa și naivitatea copilului Dorin Popa, ce ați alege?
Profesor Dorin Popa: Nici nu știu dacă trebuie să aleg, multe lucruri se aleg singure, dacă nu le împiedici sau nu le forțezi. Cred că m-a ales pentru totdeauna copilul din mine, deloc nu îmi pare să-l fi pierdut pe drum și, dacă în trecut mi-era, de destule ori, nițeluș rușine cu naivitatea mea, acum, cu vârsta, am început să mă împac încetișor cu acest dat și îl consider pentru totdeauna.
De multe ori, naivitatea m-a îngropat destul de adânc, dar, de câteva ori, m-a și scos la liman, aproape incredibil, în situații care, apoi, s-au dovedit a fi esențiale în viața mea. Naivitatea mea vine și din faptul că pot fi mințit oricât de tare, fără să bănui vreo clipă. Cred instantaneu în ceea ce mi se spune. De aceea, cu cei care mint trebuie să întrerup orice relație, deoarece i-aș crede de fiecare dată când, din nou, m-ar minți. Sunt de o credulitate vecină cu prostia. Nu îmi pot imagina că cineva poate minți, pur și simplu. Pentru că nu pot minți, nici nu îmi pot imagina că altcineva poate. Pot fi păcălit ușor de tot de oricine este capabil să mintă.
(…) Cea mai mare parte a vieții am fost profesor, la școala generală, liceu și acum la universitate. Profesorii, neavând relații cu mediul de afaceri, politic și economico-productiv, sunt foarte predispuși, în opinia mea, la a fi naivi, nu foarte prezenți în realitate, nu se poate spune că sunt unși cu toate alifiile vieții, cum pot fi considerate mult mai ușor alte profesii. De altfel, cred că fără un strop de naivitate nici nu aș fi putut avea relații atât de frumoase cu studenții mei, cu mulți dintre ei comunicând și astăzi, după multă vreme de la încheierea studiilor.
Dacă este adevărat că îmbătrânim prea devreme și ajungem înțelepți prea târziu, așa cum a spus Benjamin Franklin, timpul înțelepciunii mele încă nu a venit, în vreme ce îmbătrânirea este, deja, prezentă.
Uneori, ziua, cu ochii deschiși, mă trezesc pe ulițele satului Știubieni, județul Botoșani, unde m-am născut, și mă cred în primele clase pe care le-am urmat acolo. Nu mi-e greu deloc să mă așez acum în bancă și să îmi aștept învățătoarea.
Cristiana P. Bota: Cum vă sunt cititorii?
Profesor Dorin Popa: Portretele cititorilor mei abia acum se conturează, multă vreme nu am avut contactele pe care le am astăzi. Mulți dintre cei care agreează textele mele sunt raci, ca mine, scorpioni, fecioare și, mai nou, destui lei mă citesc. În general, sunt oameni care au suferit mult în viață și îmi scriu că au multe din sentimentele pe care chiar le găsesc în textele mele. Ceea ce mă bucură este faptul că am cititori mulți de vârsta mea, chiar și mai maturi, dar și mulți cititori foarte tineri, studenți și chiar liceeni. Îmi plac tot mai mult noii studenți. Îmi par mai delicați, mai elastici, mai deschiși și empatici.
(…) Cristiana P. Bota: Privind spre începuturi, ce ați spune despre destin?
Profesor Dorin Popa: Mereu am crezut în destin și nu mi-am schimbat credința.
Cristiana P. Bota: Astăzi al cui sunteți?
Profesor Dorin Popa: Al tuturor celor pe care i-am întâlnit sau pe care i-am citit sau ascultat!
Continuarea interviului o puteți citi în ediția tipărită a numărului 4 ”Ambasador pentru România” care poate fi comandată la adresa redactie@roambasador.ro sau în secțiunea Magazin.
Sursă foto: Claudiu Pântea