Academicianul Ioan Pop de Popa, fondatorul școlii moderne de chirurgie cardiovasculară din România, a plecat dintre noi, în Vinerea Mare, la vârsta de 94 de ani.
Ioan Pop de Popa ste cunoscut şi elogiat drept un distins exponent al medicinei şi comunităţii academice românești. A efectuat prima operație pe cord deschis din România, la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș.
Pop de Popa a înfiinţat în anii ’70 Centrul Național de Boli Cardiovasculare Fundeni şi a pus apoi bazele unei rețele naționale de centre de chirurgie cardiovasculară, în orașele universitare.
Ioan Pop de Popa, profesor doctor docent, medic chirurg specialist în chirurgie cardiovasculară, a văzut lumina zilei la 6 octombrie 1927, la Oradea. În istoria centrului medical târgumureșean a fost profesorul care a efectuat prima operaţie pe cord deschis din România, la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. Avea să fie premiera care a deschis drumul altor zeci de premiere naționale în domeniul cardiologiei și al chirurgiei cardiovasculare. Astăzi, transplantul cardiac, prelevarea de organe, intervențiile chirurgicale pe nou-născuți fac parte din cotidianul centrului medical din Târgu Mureș.
Profesorul Ioan Pop de Popa şi-a trăit o mare parte din viaţă și la Târgu Mureş, unde a fost primit cu mare dragoste cu aproape 60 de ani în urmă. În 1962, s-a transferat, în calitate de şef de lucrări, la IMF Târgu Mureş, Clinica de chirurgie generală.
S-a specializat, în 1963, în chirurgia cardiovasculară la Moscova, iar la revenirea în ţară înfiinţează clinica de chirurgie cardiovasculară din Târgu Mureş. Ca și prorector didactic, a militat pentru dezvoltarea resursei umane a IMF Târgu Mureş, în 1964 asigurând intrarea în activitatea didactică a peste 130 de cadre medicale valoroase. A fost prorector al Institutului de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş (1963-1974), a dezvoltat baza de cercetări experimentale, iar în 1964 şi-a susţinut, la IMF Cluj, teza de doctorat cu titlul „Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică”, fiindu-i conferit titlul de doctor în ştiinţe medicale.
În 1964, se organizează, prin autoritatea prorectorului Ioan Pop D. Popa, staţia experimentală a IMF Târgu Mureş, unde este iniţiată şi dezvoltată activitatea operatorie experimentală pe cord deschis cu ajutorul circulaţiei extracorporeale. După o pregătire de câţiva ani, cu testări experimentale pe animal, la 5 aprilie 1973 are loc prima operaţie pe cord-deschis în Târgu Mureş (echipa operatorie: prof. dr. Pop D. Popa, dr. Deac, Dr. Ilniczky, dr. Aczel,) urmată de alte 16 asemenea operaţii în Clinica Chirurgie II şi Chirurgie Cardio-vasculară. Activitatea de anestezie a fost asigurată de dr. Kerek Istvan după o specializare de un an în Germania. În aprilie 1972, celebrul chirurg Christiaan Barnard este în vizită la Târgu Mureș, onorând invitația domnului profesor Ioan Pop D. Popa. La 1 octombrie 1974, prof. Pop D. Popa se transferă la Spitalul Clinic Fundeni, Bucureşti, Clinica de Chirurgie.
Înalta sa competenţă în domeniul medical, prestigoasa sa activitate ştiinţifică, stagiile de perfecţionare în străinătate, munca perseverentă de decenii l-au situat între personalităţile de prim plan ale chirurgiei româneşti, având până în momentul pensionării, anul 1995, peste 54.000 de operații. Este unanim recunoscut şi apreciat în toate centrele medicale, şi-a format numeroşi elevi cu multă dăruire şi pasiune.
A fost un stilist şi un creator de şcoală, fiind în toată viaţa sa profesională mereu la datorie, făcându-şi din muncă un crez, având mereu disponibilitate şi respect faţă de toţi cei cu care a colaborat, atrăgându-şi deopotrivă simpatia, stima şi aprecierile celor care l-au cunoscut.
Ioan Pop de Popa a fost membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (1991), membru al Academiei de Chirurgie din Paris (1984), membru al Academiei de Ştiinţe din New York (1979), membru al Academiei belgiano-române de cultură şi ştiinţă (2000), membru al Academiei de ştiinţe, literatură şi artă, etc. A fost autor a numeroase lucrări publicate în tară şi străinatate, a mai multor monografii, dintre care amintim: „Transplantarea organelor şi ţesuturilor” (1967), „Patologia sistemului cav inferior” (1973), „Inima. Patologie şi tratament chirurgical” (1975), „Fiziopatologia cardiovasculară” (1989), „Exigenţe ale diagnosticului modern în chirurgia cardiovasculară” (1989), „Patologie chirurgicală cardiovasculară”, vol. 5 (1991) etc.
Cei care au avut bucuria de a-i fi colaboratori, colegi şi prieteni, studenţi sau rezidenţi, doctoranzi şi specialişti au fost impresionaţi şi cuceriţi de profesorul Pop de Popa prin erudiţia, inteligenţa și străduinţa sa.
Prin dispariţia şi mutarea sa în eternitate, întreaga lume medicală şi universitară suferă o pierdere severă.
Dumnezeu să-l odihnească!
